Descantece - Despre Descantce

Descantce - zona mehedinti

Alături de alte tradiţii şi alte specii ale poeziei populare, valoarea poeziei descântecelor este incontestabilă, lingvistic prin anumiţi termeni, obiecte magice, nume de zeităţi, personaje mitice şi magice, de asemenea şi prin anumite realizări poetice (metafore, comparaţii, alegorii). Cu această ocazie, trebuie să amintim că în anul 1998 am publicat în Răstimp-revistă de cultură şi tradiţie populară a Centrului de Creaţie Populară Mehedinţi, texte inedite descoperite de noi şi aflate în manuscris în fondul Ministerului Culturii Naţionale la Arhivele Naţionale ale Statului Bucureşti, în cuprinsul unor monografii întocmite de învăţători merituoşi din diferite sate pentru lucrarea de grad didactic după cum urmează:
Descântece – Gheorghe Oarfă învăţător la Şovarna de Jos, fond Ministerul Culturii Naţionale, nr. 662/1942, lucrare de grad didactic finalizată în 29.08.1942, când este consemnată în procesul verbal de inspecţie, pentru trecere la gradul 1: de deochi; de isdat; de soare sec; de moroi; de măritiş; tot de măritat; de dragoste; un descântec cu draci; ghicitul cu bobi; text cu descrierea obiceiului şi versuri, în Răstimp, nr.2, martie-aprilie 1998, p. 21-23.
Gheorghe I. Cernăianu - Monografia satului Şuşiţa, comuna Jidoştiţa, judeţul Mehedinţi, fond M.C.N. nr. 661/1942, Arhivele Statului Bucureşti: descântec de apucat; de deochi; publicat în Răstimp – revistă de cultură şi tradiţie populară; an I ,nr.3, mai-iunie 1998, editată de Centrul de Creaţie Populară Mehedinţi, p. 23-24, p. 29-31.
Gheorghe Popescu - Monografia satului Gârla Mare, judeţul Mehedinţi, Arhivele Statului Bucureşti –fond M.C.N. nr.663/l942 rezumat întocmit de Vasile Şişu: descântece de izdat; de bubă; de deochi; de vânt turbat (pentru cap); ghicitul cu bobi; descântec de junghi; de bube dulci; de năjit (durere de urechi); de întâlnit; de surdumaci; de dragoste; în revista Răstimp, nr.4/iulie august 1998.
Silvia Badea - Monografia comunei Butoieşti, manuscris fond M.C.N. nr.660/1942 rezumat extras de Vasile Şişu din Arhivele Statului Bucureşti: descântec de deochi; de izdat; ghicitul cu bobii; în Răstimp-revistă de cultură şi tradiţie populară, an I, nr.5, septembrie-octombrie 1998,editată de Centrul de Creaţie Populară-Mehedinţi, p.25-27.
Tot acum ne simţim obligaţi să consemnăm descântecele publicate de Eugenia Ioniţă în aceeaşi revistă Răstimp între anii 1998-2005, texte inedite însoţite de informaţii suplimentare de mare valoare, absolut remarcabile; autoarea descrie întregul ritual cu elementele ajutătoare descântecelor (cuţit, topor, fir de busuioc, fir de aţă roşie, nuiaua de alun, miere, tămâie, apă neîncepută, etc.), momentul practicării descântecului, timpul, durata şi multe expresii inedite. Textele descântecelor sunt însoţite de o informaţie bogată şi interesantă (asupra cărora într-unul din articolele viitoare vom face un comentariu special), în comparaţie cu alte colecţii publicate unde sunt redate explicaţii scurte sau numai textele cântecelor. Iată titlurile textelor publicate de Eugenia Ioniţă: Descântece din Bâcleş: împotriva sperieturii din somn a copiilor numite De plâns sau Muma Pădurii, în Răstimp-revistă de cultură şi tradiţie populară, an I, nr.3/ mai-iunie 1998, p. 26; Descântec de dragoste (de floare) în Răstimp, an I, nr. 6 noiembrie-decembrie 1998, p. 21; Descântec de dragoste (curăţenie); Descântec de scârbeală (dacă cineva s-a scârbit de o anumită mâncare sau de alţi oameni), în Răstimp, an II, nr.1 (7) /1999, p. 35-36; descântece De moleţi (pentru copii mici contra păduchilor), în Răstimp nr.3 (13)/ 2000, p. 44; Nuiaua de alun (de scrisă pentru aflarea celui ursit pentru căsătorie), în Răstimp, an IV, nr.2(16) / 2001, p. 38; De la lume adunate (descântece de brâncă), în Răstimp, an VII, nr.3(29) / 2004, p.33; De la lume adunate (descântece de desfăcut, descântec de gâlci), în Răstimp-revistă de cultură şi tradiţie populară, an VIII, nr.4(34) / 2005, p. 38.
În anul 2000, tot în revista Răstimp, scriitorul şi redactorul şef al revistei, domnul Isidor Chicet publică cele mai vechi descântece de la Mehedinţi (l850)- pe care le-a primit de la Constantin şi Eugenia Botu: Descântece de dragoste cu ajutorul Maicii Preciste; Descântece de dragoste prin stele; De dragoste (3); De însurătoare; De măritat; De deochi (4); De Muma Pădurii; De isdat; De spurcăciune; De plămădit; De guşter; Descântec de bube dulci; De brâncă; De junghi, în Răstimp - revistă de cultură şi tradiţie populară, an III, nr.2(12) / 2000, p. 9-16.
Iată textele descântecelor publicate de noi acum:
Dictat: culegător Şişu Elisaveta, zisă Veta Luţoanea, născută în 30 noiembrie 1901, 82 de ani, din satul Runcu-Şovarna de Sus, cules în 1983:

Descântec
Se spune la bolnavi când sunt gata să moară şi pătimesc.



A plecat un om mare negru
Cu o săcure într-o pădure
A tăiat un lemn mare negru
Din acest lemn a făcut trei biserici
In biserica mare a şăzut
Sânta Marie Mare
In biserica mijlocie a şăzut
Santa Marie Mijlocie
In biserica mică şădea
Santa Marie Mică
Toate trei la masă norocea
Cu paharele cu vin norocea
Cutare veni văicărindu-să,
gevelindu-să
Maica Sânta Maria Mică
pe scară de busuioc să doborî
Să dusă la râul lui Iordan la
Fântâna lui Adam
Să spălă pe piele, pe pieliţă
Pe jalbă codiţă
Plecă prin bolduri boldorate
Prin cuţite simcelate
Maica, Maica Sânta Marie
Mă întâlniră Frumoasele în cale
In cărare în drumul al mare
Sus în sus mă radicară
Jos în vale mă lăsară
Carnea mi-o smulsără
Sângele mi-l supsără
In dureri mă cuprinsără
In brâu de măceş mă încinsără
Mă lăsară tânguindu-mă, gevelindu-mă
Tu du-te la Veta descântătoarea
Că ea descântă cu mâna dreaptă
Cu mâna curată descântecu ei
Ş-a lu Dumnezău, ş-a lu Isus Cristos
Aceasta povestea cine o şti-o
Şi n-o spune-o, şi cine n-o asculta-o
Vor avea păcat, vor intra în iad
Unde să vor bate diavolii berbeciului
Vor tunde forfeciului
Va trăcea prin urechile Mischiului
Să o spună cine o şti în toată Sâmbăta,
În an o dată, în an de două ori
In an de trei ori, în an de patru, cinci,
Şase,şapte,opt,nouă
In toată luna, în toată sâmbăta
Va avea păcat, Va avea păcat
Cine n-o asculta-o şi n-o va spunea-o
Această poveste , va merge în rai
La mese întinse , la făclii aprinse
La pahare pline, Dumnezău să-l ierte.

Descântat de durerea capului




Îndărăt soare săc
Că eu cu apă te înec
Cu apa din urmă de vacă
Mie de cap să-mi tracă



De şarpe
(descântă cu mâneca, freacă cu sare,
cu boj şi cu frunză de alun)



Păsărica pistrue pe buştean să suie
Buşteanul să aprinde
Bojul şi alunul săre şi stinge
Viţă de vie uscată peste gard aruncată
Muşcătura de şarpe vindecată
Muşcătura de şarpe vindecată
Cu bojul s-a botezat
Cu alunul s-a cununat
Gâmfătura de la dobitocul meu a plecat
De izdat
(de durere de burtă)


Fugi izdate blăstămate
Că te voi blăstăma
Miercurea şi vinerea
Mai cu foc dumineca
În sfânta bisărica
Cu tămâie te-oi tămâia
Cu catran te-oi cătrăni
De la omul(dobitocul) meu te-oi dudui
Nu te întinde ca un şarpe
Nu te zbate ca un peşte
Duceţi-vă in munţii cusuţii
Une’ popă nu citeşte
Fir de cânepă nu creşte
Fata mare cosiţă nu împleteşte
Une’ popă nu toacă, câine nu latră
Cocoş nu cântă
Acolo să vă încuiaţi
Acolo să ferecaţi
Omul să rămână
Curat, luminat
Ca în ceasul de s-a născut.



De plesnit

(de visă grele, sau mâncărime de piele; se aude în sat „a plesnit cutare”)
Plecă cutare pe cale, pe carare
Pe drumu al mare

Şi o întâlniră Frumoasele în cale,

în carare
In căruţă o aruncară
Şi cu ea plecară
Cu caruţele duraind
Cu potcoavele tropaind
Cu tiraiele târaind
O luară şi o dusără
În munţi pustâi



Descântec pentru copii


Ai găsit pe pruncul N. adurmit
Cu picioarele l-ai călcat
Din somn l-ai speriat
Eu la Maica Domnului m-am rugat
Cu glas tare până la cer
Cu lacrimi până la pământ
Maica Domnului a mânecat
Capul i l-a tăiat
Cu secera l-a secerat
Cu pisălugul de argint
În piuă de argint l-a pisat
Pe N. l-a scăpat
În Marea Neagră l-a aruncat
Şi şerpii l-au mâncat.



(După ce a pisat în pivă câţiva cărbuni aprinşi, se unge bolnavul în cruce şi zice:

Cine are cruce să vie la cruce
Cine n-are cruce să fugă de cruce)
Culegător: Gădău Irina, satul Runcu-Şovarna de Sus, 86 ani, născută în 1896, cules în 1982:

De rânză
(de rău de stomac)
(Mesteci în mierea de stup dintr-un pahar,
cu un fir de busuioc şi bolnavul gustă)


A plecat pe cale pe cărare
Pe uliţa cea mare
S-a întâlnit cu mândrile cu
Frumoasele în cale
Ele când l-au văzut
Mai bine le-a părut
În sus l-a aruncat
Jos l-a lăpădat
Foamea şi sătea
I-a stricat, sângele i-o surbit
Oasăle i-a fărâmit
Rânza i-a răsturnat
Grea boală i-a lăsat
A rămas văitându-să, văierându-să
Cu glas de foc
Din cer până în pământ
Nimeni în lume n-a auzit
Pe scară de busuioc a coborât
Ce te vaiţi, ce te vaerezi
De nu mă pot hodini
În plapomele mele, de vaiticile tăle
Nu te mai văieta, nu te mai vaera
C-am îngenunchea de Ciucur-Bucur
Vodă al zânelor
Ne-am ruga
De s-o duce pe la livezi verzi
Pe la izvoare răci
Şi te-oi face mai bun
Mai sănătos de cum ai fost
S-o plămădi rânza în tine
Ca oul în găină
Ca varza în grădină
Ca mierea în stupină
În ceasul de te-ai născut
Nici o vină n-ai avut
Maica Domnului a ştiut.




De deochi


Fugiţi deochiturilor
Fugiţi plesnitorilor
Fugiţi pociturilor
Pocitori cu strigoi
Cu moroi
Potoliţi-vă
Din capul copilului N
Să vă duceţi
Să vă încuiaţi
În pietre, în munţi
C-acolo v-aşteaptă
Une’ cocoşii nu cântă
Popa nu toacă
Să rămână
Copilu’ curat
Luminat
Ca argintul stracurat
Cum Dumnezeu l-a lăsat.


Culegător: Şerban Constantina – născută Ulmet, zisă Mama Lina, 76 ani, satul Bala de Jos, cules în iulie 1984:
De bubă


Bubă albă
Bubă neagră
Bubă vânătă
Bubă blândă
Nouăzeci şi nouă de feluri de bubă
Potoliţi-vă
Cu strigoii
Cu moroii
Din piele
De sub piele
Din nouăzeci şi nouă închieturele
Din nouăzeci şi nouă osciorele
Să vă potoliţi
Cu durerile
Cu umflăturile
Cu săgetăturile
Să rămână cutare
Curat, luminat
Ca argintul, strecurat
Cum Dumnezeu l-a lăsat.
Descântec
(Când o muiere e bolnavă şi îi face alta care vrea să-i ia bărbatul. Descântătoarea
întoarce cu cuţitul de la cap până la picioare, de la picioare până la cap, de trei ori şi zice:



Fugi curvă nestâmpărată
În primărie nelegitimată
În biserică necununată
Nu-ţi dau patu’ şi bărbatu’
Şi-ţi dau nouăzeci şi nouă de cuţite
Toate în inima ta înfipte
Să mă laşi curată
Luminată
Cum Dumnezeu m-a lăsat.
De izdat

(Când îţi vine să verşi şi să pune o durere pe om)


Fugi izdate blăstămate
Din inima copilului
Că n-ai ce-i face
Cocoşul făcu ou roşu
Sarea făcu străpezi
Şi tu copilule
Rămâi curat
Luminat
Ca argintul strecurat.


Culegător: Şişu Victoria (Torica), 38 ani, cules în 1989, satul Bala de Jos:
De deochi


Cum spală apa
Toate petricelele
Toate vădurelele
Aşa să spele pe cutare
De toate deochiturile
De toate râmniturile
De toate boalele
De toate blestemele
De toate bubele
De toate ţipetele
De toate vărsăturile
De toate vorbele rele
Şi să-l lase curat şi luminat
Ca argintul strecurat
Că cutare este cetit şi botezat
Şi-nchinat
Cu cheia bisericii
Şi el nici o vină n-a avut
(Se zice de trei ori: Cine n-are cruce să fugă de cruce;
Scuipă în patru direcţii, închină copilul şi zice:


Fugiţi moroi cu ochii verzi
Cu ochi albaştri, cu ochi negri
Moroi de noapte, moroi de zi
Moroi din cântatul cocoşului
Din mijitul zorilor
Fugiţi de pe capul lui cutare
Şi duceţi-vă
În lunca lui Crai
La fata lui Vai
Că acolo vă aşteaptă
Mesele întinse
Cu făclii aprinse
Acolo s-au muls vaci roşii
În străchini roşii
Şi care cum mâncară
Toţi crăpară
Care cum înghiţiră
Toţi muriră
Şi-l lăsară pe cutare
Curat şi luminat
Ca argintul strecurat.
Aproape în fiecare sat au existat femei care ştiau diferite descântece. Ele descântau de izdat, de deochi, de gâlci, de bube, de scrise, dădeau cu bobii. Se spunea că cineva este bolnav de izdat când avea dureri mari de stomac. Mama bolnavului sau ruda apropiată a bolnavului mergea cu el la femeia care ştia să descântece de izdat. La fel când cineva era bolnav de cap se ducea să-i descânte femeia care ştia să descânte de deochi. Erau femei care descântau şi de bube, atunci când pe corpul bolnavului ieşeau bube. Când cineva pleca într-o călătorie, şi cei de-acasă vroiau să afle ştiri despre el, mergeau la femeia care se pricepea să dea cu bobii. Aceasta spunea fie veşti bune, fie veşti rele. Femeia care descânta de scrisă, după descântecul respectiv, îi dădea celui care i se făcea descântecul o sticlă cu apă din care să bea în fiecare dimineaţă înainte de masă şi un cuţit pe care să-l înfigă la capătul patului. Înfigerea cuţitului însemna că descântecul va omorî pe acela care voia să facă rău cuiva.
În continuare prezentăm descântece transcrise din monografia satului Fântâna Domnească, realizată de profesorul Sever Ceauşu, în 1967.
De izdat


Izdat mare, izdat mic
Eşi izdate, blestemate
Eşi din maţe, pe sub maţe
Din ficaţi, pe sub ficaţi
Din inimă, pe sub inimă
Pe sub pământ ai venit
Pe sub pământ să te duci
Nimeni nu te-a văzut
Până ai venit
Nimeni să nu te vadă
Până nu te duci
Amin Maica Sfânta Maria
Descântecul de la mine
Leacul de la Dumnezeu.


(Auzit de la Maria Râbu, pe când era în viaţă.)

De deochi


Fugi deochi dintre ochi
Să-mi laşi pe cutare
Curat, luminat
Ca argintul strecurat
Ca roua de câmp
Ca ziua de s-a născut
De o fi deochiat de fată mare
Să-i pice cosiţa
Să rămână cheală
Să râdă lumea
Şi ţara de ea
De-o fi deochiat de voinic
Să-i crape capul
Să-i curgă sângele
Să râdă lumea şi ţara de el
De-o fi deochiat de o femeie
Să-i plesnească pieptul
Să-i moară pruncul de foame
Cutare să rămână curat, luminat
Ca argintul strecurat
Ca ziua de s-a născut
(Auzit de la baba Mărţişoana din satul Fântâna Domnească-Mehedinţi)
Descântecul cu bobi se face în felul următor:
Patruzeci şi unu de bobi
Patruzeci şi una de fraţi
Într-o camaşă îmbrăcaţi
Bine ştiţi, bine să-mi daţi
Despre gândul lui cutare
Veşti mai bune despre el
Dacă o fi bine pe-aici
Să-mi daţi temeiul de cinci
Iar de-o fi să fie rău
Să-mi daţi temeiul pe nouă
La inimă două
De mi-aţi da Publicare postareunul şi doi
Nimic să fie de voi.

(Auzit tot de la baba Mărţişoana, când era în viaţă.)
După cum se observă, textele descântecelor sunt poezii de o frumuseţe deosebită şi citindu-le suntem cuprinşi de o magie şi vrajă inefabilă, aducând în acelaşi timp informaţii importante despre cultura şi tradiţiile poporului român.

Preluat : http://ccm.ro/

Meta : descântece , descantece , deochi , rastimp , decantec , descantece , descintec , decintece , argintul , dragostea, moroi , buba, descântecul ,descântecelor , curat luminat , luminat

[get this widget]